arta subtila a nepasarii

5 lucruri pe care le-am invatat din Arta Subtila a Nepasarii de Mark Manson *PARTEA 1

Posted on Posted in Resurces, Storytelling

O persoana mi-a schimbat viata daruindu-mi o carte. Stiu ca suna putin dramatic, dar cartea pe care mi-a daruit-o mi-a schimbat putin perspectiva asupra felului in care percep viata si problemele; putin mai mult, as zice…

Treceam printr-o perioada mai dificila si avand ocazia sa ii povestesc of-urile mele, mi-a spus ca si ea trece prin aceleasi “probleme”. Apoi mi-a spus ca imi recomanda o carte pe care o citeste si ea si chiar si-a cumparat-o in dublu exemplar. Apoi a spus ca are dublura in masina si mi-a facut-o cadou. Recunosc, sincronizarea a fost atat de incredibila, ca mi-a venit sa plang.

 

Mai jos gasiti un rezumat cu lucrurile importante pe care mi le-am luat eu de acolo, dar chiar va recomand sa o cititi cap-coada, fiindca va ajuta sa identificati situatii din viata voastra personala pe care sa le analizati. Asta o sa va ajuta si sa identificati solutii personalizate care sa functioneze pentru voi. O puteti gasi la Carturesti sau pe Elefant.ro, unde in prezent are si 34% reducere..

 

Fara a o mai lungi, iata cele 5 lucruri pretioase pe care le-am invatat din Arta Subtila a Nepasarii (aka The Art of Not Giving a F*ck) a lui Mark Manson:

1. Imi pasa de prea multe lucruri inutile, care chiar nu imi schimba viata in mod semnificativ cu absolut nimic.

<…a nu-ti pasa nu inseamna a fi indiferent, ci a te simti confortabil cu faptul ca esti diferit… Nu poate sa nu iti pese de nimic. Trebuie sa iti pese de ceva. Suntem programati biologic sa ne pese mereu de ceva si sa nu fim indiferenti fata de tot ce se gaseste in jurul nostru. Asadar, intrebarea este de ce anume sa ne pese? Care sunt lucrurile de care alegem sa ne pese? Si cum sa facem sa nu ne doara capul pentru lucrurile care in cele din urma nu conteaza?>

Eu sunt genul de om “people pleaser”. Ma stresez pentru orice lucru mic, imi toc nervii cu fiecare “rahatel” si intr-un final ajung sa nu pot sa dorm noaptea, sa nu pot sa trec peste ziua prezenta si sa am atacuri de panica in somn, plus cosmaruri SF in care vine sfarsitul lumii si trebuie trebuie sa o salvez, dar poate va povestesc despre asta in alta postare. :)))

Cum lucrez eu aici la mine este ca incerc sa imi pun mereu intrebarea, in orice situatie “Pe o scala de la 1 la 10, ce impact direct are lucrul asta asupra mea?”. Daca raspunsul e de la 5 in jos, nici nu-mi mai bat capul. Daca e de la 5 in sus, incerc sa analizez solutiile. Dar aici va fi intotdeauna vorba de balanta impact versus efort. Este suficient de mare impactul incat sa merite efortul tau? Daca da, GO for it! Da-te peste cap si fa ca lucrurile sa iasa asa cum iti doresti. Dar daca “problema” este culoarea fontului dintr-o prezentare “importanta” undeva in mintea ta, atunci fuck it!

Viata e mult prea scurta pentru “first world problems” de genul asta!

 

2. Am prea mult timp liber pe care il petrec inventand probleme noi.Ā 

<…atunci cand omul nu are nicio problema, mintea gaseste automat o cale de-a inventa niste probleme. Ceea ce majoritatea oamenilor… considera a fi “probleme de viata” sunt in realitate efecte secundare ale absentei unui motiv mai serios de ingrijorare.>

Apropo de asta, gasisem la un moment dat si un meme foarte inspirational legat de invatatura asta (LOL, nu?):

Image result for if you're happy and you know it overthink

Tocmai de aceea, de cateva luni bune incoace, in timpul meu liber invat makeup, citesc sau ies la film. Prietenul meu, de exemplu, cand nu este la birou (sau cu mine, in mod evident), produce muzica. Investeste atata pasiune in asta, inca ti-e mai mare dragul cand ii vezi entuziasmul atunci cand achizitioneaza o “scula” noua sau reuseste sa finalizeze o noua piesa. In plus, o pasiune se poate transforma foarte usor in ceva mai mare decat te asteptai. De exemplu, pasiunea prietenului meu a inceput sa prinda contur prin lansarea primului sau vinil. E un lucru destul de impresionant sa ai un vinil lansat si sa fie distribuit la nivel global.

De asemenea, e mai constructiv decat sa iti inventezi singur probleme. Promit! šŸ™‚

 

3. Fericirea e un concept relativ pentru fiecare dintre noi; e despre calatorie, nu despre destinatie. (De cate ori nu am mai auzit cliseul asta? A lot! Insa acum il inteleg.)

<Fericirea vine din rezolvarea problemelor… Pentru a fi fericiti ne trebuie ceva de rezolvat…>, cu toate astea, <Ne place sa credem ca ar exista o forma de fericire absoluta pe care o putem atinge. Fericirea presupune lupta. Fericirea se dezvolta din probleme.>

Mai pe scurt, Mark spune ca degeaba vrei multi bani, un statut social inalt, o gagica tunata si propriu lant de afaceri, daca tie natural nu iti place sa parcurgi drumul greu si plin de sacrificii ca sa obtii toate aceste lucruri. Trebuie sa gasesti acel “ceva” pentru care mintea si corpul tau sa fie dispuse si chiar fericite sa se sacrifice si sa indure ore tarzii de munca, ani intregi de nerecunostinta sau trait de pe o zi pe alta. Mai direct, “no pain, no gain” nu este doar un citat motivational pe care ti-l baga pe gat antrenorii de fitness. Daca vrei un corp perfect, trebuie sa te trezesti de dimineata, sa depui efrotul fizic de a merge la sala si sa iti schimbi dieta si stilul de viata.

 

4. Nu esti special si nimeni nu iti datoreaza absolut nimic.Ā 

Un lucru foarte interesant pe care Mark il spune in carte este ca exista cumva doua tipuri de “cersetori de atentie”. Sunt aceaia cu stima de sine pana in China si inapoi, care se supraestimeaza si se cred mai buni decat toata lumea. Dar mai sunt si cei care se subestimeaza si mereu cand li se face un compliment asteapta o reconfirmare a acestuia. Practic oricine cere “tratament special” este un “cersetor de atentie”.Ā  Pana sa ii citesc cartea, traiam cu impresia ca doar megalomania e condamnabila, dar iata ca merge si invers si se numeste victimizare.

Afirmatia ca fiecare dintre noi suntem speciali si extraordinari <este in sine o contradictie – pentru ca in definitiv, daca toti suntem extraordinari, atunci, prin definitie, nu este nimeni extraordinar.> Mark puncteaza aici o problema cotidiana care tine de sanatatea noastra psihica: preferam sa ne pozitionam mai sus sau mai jos in multime tocmai pentru a primi acea atentie suplimentara de care doar noi suntem demni: <A fi “comun” a devenit egal cu ratarea…> insa <…recunoasterea si acceptarea propriei existente banale te vor elibera, oferindu-ti sansa de a realiza ce-ti doresti, fara autocritica sau asteptari exagerate.>

Pana de curand traiam cu impresia ca daca nu ajung CEO/director de marketing in compania in care lucrez, sau business owner cu acte in regula, nu mi-am atins apogeul in viata. Mereu am impresia ca ceva lipseste si ca daca nu am ajuns inca acolo sunt nimeni. In acelasi timp, sunt convinsa ca daca as fi acolo m-as simti la fel de goala fiindca chiar nu cred ca mi-ar placea cu adevarat calatoria spre asta. Acest lucru m-a eliberat pe de-o parte, dar mi-a dat de gandit pe de alta parte referitor la ce imi doresc eu cu adevarat.

 

5. Fericirea tine de respectarea propriilor valori, mai mult decat orice altceva.

Daca intrebi pe orice om normal ce isi doreste de la viata va raspunde cu aceleasi clisee obosite si generice: o familie, multi bani, o pozitie de putere intr-o corporatie sau propria afacere. Problema este ca aceste lucruri, pe langa ca trebuie sa fie enuntate mai specific (asa o faci punandu-ti mereu intrebarea: de ce vreau lucrul ala?), trebuie sa fie si in legatura puternica cu propriile valori. Adica, daca una din valorile tale este onestitatea, iar tu iti doresti sa ajungi sa ai multi bani astfel incat sa iti permitiĀ ultimul model de Tesla, e posibil sa ajungi sa iti atingi acest obiectiv, dar in acelasi timp sa ramai nefericit poate pentru ca ti-ai incalcat o valoare importanta pentru tine ca sa atingi un scop pe care credeai ca ti-l doresti. De aceea e important sa analizezi din toate punctele de vedere si absolut tot ce faci sa iti permita sa pui capul pe perna noaptea si sa dormi linistit.

Am ajuns de cateva ori in viata (nu multe din fericire) cand mi-am calcat pe principii doar ca sa nu “pic prost” in ochii cuiva, sau sa nu “dau cuiva impresia ca..” si unele din lucrurile astea nu doar ca mi-au alterat identitatea, dar mi-au indus niste stari depresive din care simteam ca nu mai ies.

Cred ca pana acum acesta este cea mai importanta dintre lectii: sa inveti sa gandesti si sa actionezi in armonie cu valorile tale fiindca nimic nu te erodeaza mai tare decat incalcarea propriilor valori.

 

 

Sper ca v-au fost de folos revelatiileĀ mele inspirate din cartea lui Mark Manson. Va super recomand sa o cititi fiindca sunt sigura ca le aveti si voi de descoperit pe alte voastre.

Ne recitim data viitoare cu partea a doua a materialului. <3

 

XOXO,

Katy

One thought on “5 lucruri pe care le-am invatat din Arta Subtila a Nepasarii de Mark Manson *PARTEA 1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *